Sultana Kösem a fost consoarta favorită (hasekî) a sultanului otoman Ahmed I (1603-1617). De asemenea, ea fost mama (valide) sultanilor Murad al IV-lea (1623-1640), Ibrahim (1640-1648), precum şi bunica lui Mehmed al IV-lea (1648-1687). Mai puțin cunoscută pe plan internațional decât legendara Hürrem, soția favorită a lui Soliman I, Kösem este considerată de mulți istorici cea mai puternică dintre sultanele otomane.
În general, se spune că era de origine greacă, fiind fiica unui preot din insula Tinos, și se numea Anastasia, înainte să ajungă în haremul sultanului. Însă sursele care vorbesc despre originea ei nu sunt de încredere. Numele ei oficial de concubină a sultanului era Mahpeyker, însă era cunoscută drept Kösem.
Sultana Kösem și unul dintre fiii ei, pictură austriacă din secolul al XVII-lea
Se crede că a avut șapte copii împreună cu Ahmed I, patru fii și trei fiice. Primul fiu a fost prințul Murad, viitorul sultan Murad al IV-lea, născut în iulie 1612. Istoricul Baki Tezcan susține însă că sultana Kösem a mai avut un fiu, născut în 1605. Dacă primul fiu al lui Kösem a fost Murad, ea nu putea să joace un rol politic atât de important, susține istoricul, pentru că Ahmed I avea deja doi fii, Osman (născut în 1604) și Mehmed (născut în 1605) iar mamele acestora ar fi avut un prestigiu mai mare. Mama lui Osman a murit la scurt timp după ce a născut, iar mama lui Ahmed I, sultana Handan, a murit la scurt timp după ce el a urcat pe tron.
Baki Tezcan susține că Mehmed a fost fiul lui Kösem, așa că ea a fost, încă din primii ani ai domniei lui Ahmed I, cea mai importantă femeie de la curtea imperială, fără nicio rivală. Kösem a avut titlul de hasekî, consoarta favorită a sultanului, însă ea a avut cea mai mare influență asupra politicii otomane din postura de valide sultan, mamă a sultanului. Ea a avut această funcție timp de 28 de ani, în timpul domniilor fiilor săi, Murad al IV-lea și Ibrahim, dar și în primii ani ai domniei nepotului său Mehmed al IV-lea.
Schimbarea sistemului de succesiune la tron
La începutul secolului al XVII-lea a fost schimbat sistemul de succesiune la tron în Imperiul Otoman și se pare că sultana Kösem a avut o influență semnificativă asupra acestui eveniment. Până atunci, succesiunea la tron era o competiție deschisă tuturor fiilor sultanului, iar câștigătorul își ucidea frații. Începând din prima jumătate a secolului al XVII-lea, tronul a fost moștenit de primul născut, în timp ce frații lui erau închiși în palat. Tradiția a fost schimbată odată cu urcarea pe tron a lui Ahmed I. În 1603, noul sultan avea numai 13 ani, iar Mustafa, fratele său mai mic, a fost cruțat pentru a asigura supraviețuirea dinastiei, în cazul decesului lui Ahmed sau dacă acesta nu putea avea copii.
Rațiunile care l-au salvat pe Mustafa au dispărut după ce Ahmed a ajuns la maturitate și a avut mai mulți moștenitori de sex masculin. Se pare că viața lui Mustafa a fost cruțată în continuare datorită insistențelor sultanei Kösem, care își făcea griji privind soarta fiilor săi. Diplomatul venețian Simone Contarini relata în 1612 că, prin cruțarea fratelui sultanului, ”regina” încerca să se asigure că Osman va avea milă de fiul ei, atunci când va urca pe tron. Deși Contarini nu menționează numele ”reginei”, mai mult ca sigur, este vorba de Kösem.
Pe lângă influența sa politică, Kösem a rămas în memoria turcilor pentru activitatea ei caritabilă. În special, sultana avea grijă de fetele orfane, care nu aveau posibilitatea să se mărite fără o zestre. Ea le oferea nu numai o zestre, dar și locuință și mobilă. De asemenea, Kösem avea o grijă deosebită față de sclavele sale, care erau eliberate după doi ani în serviciul său, iar ea le aranja căsătorii și le oferea o zestre. Sultana îi selecta pe miri, în funcție de calitățile viitoarelor mirese.
Cea mai puternică femeie de la curtea imperială
Kösem a avut titlul de valide sultan timp de 25 de ani, în timpul domniilor fiilor săi Murad al IV-lea și Ibrahim. În 1648, după urcarea pe tron a nepotului său Mehmed al IV-lea, care avea numai șapte ani în acel moment, bunica lui nu s-a retras, așa cum cerea tradiția, ci și-a păstrat influența politică, primind titlul de ”marea valide sultan”. Mama lui Mehmed, Turhan, a primit titlul de valide sultan, însă era subordonată soacrei sale.
Sultana Kösem, gravură realizată în timpul vieții sale
Ca și Hürrem înaintea ei, Kösem a fost blamată pentru că a încercat să-și păstreze puterea, în detrimentul sultanului sau a dinastiei. Cele două sultane, care au fost cel mai aspru judecate de istorie, au avut două lucruri în comun: lipsa unei valide sultan, cât timp ele au fost hasekî, precum și un număr mare de fii.
Sugrumată cu propriul păr?
Sfârșitul sultanei Kösem a survenit ca urmare a conflictului cu Turhan, mama sultanului Mehmed al IV-lea. În jurul acesteia s-au strâns mai multe personaje importante, impulsionate și de nemulțumirea populară față de ieniceri, susținătorii sultanei Kösem. Printre aliații sultanei Turhan se numărau Süleyman Aga, marele eunuc negru din harem, și Siyavuș Pașa, marele vizir.
Kösem a plănuit înlăturarea lui Mehmed și înlocuirea lui cu Süleyman, al doilea fiul al lui Ibrahim, considerând că mama acestuia era mai docilă. Sultana a fost trădată de una dintre servitoarele ei, Meleki Hatun, care a informat-o pe Turhan despre complot.
În noaptea zilei de 2 septembrie 1651, Kösem a fost ucisă de Süleyman Aga și ajutoarele sale. Conform unor surse din epocă, sultana Kösem ar fi fost sugrumată cu propriul păr. Ucigașii au avut aprobarea și, probabil, au fost instigați de sultana Turhan.
Sursa: historia.ro